Știi un caz de abuz?

Eşti într-o situaţie dificilă? Ai nevoie de ajutor, de o persoană de încredere? Sau poate un prieten, un cunoscut de-al tău are nevoie de ajutor?

Donează!

Nu ezita să ajuţi pe cineva. Donaţiile tale pot face un bine celor care au nevoie de ajutor. Donaţiile pot fi făcute în MDL sau EURO la conturile respective.

Copiii supuși violenței au un IQ mai scăzut decât cei neagresați

Violența fizică nu este o soluție pentru a disciplina copiii. Chiar dacă la un moment dat copilul devine ascultător, motivul pentru care el o face nu este pentru că a înțeles ce a făcut greșit, ci pentru că îi este frică de propriul părinte – un model de comportament adoptat de părinți atât de des întâlnit și, în același timp, atât de greșit.

Psihologul de la Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC), Parascovia Topada, ne explică de ce bătaia duce la scăderea IQ-ului copiilor agresați:

Un copil, pentru a supraviețui, are nevoie de iubire. În același timp, pentru a crește și a se dezvolta inclusiv la nivel cognitiv, are nevoie de înțelegere și de stimularea propriei înțelegeri. Or, violența, oricare ar fi forma ei, contravine acestor condiții minime de dezvoltare.

Există mai multe studii, de la ’80 încoace, care demonstrează că copiii asupra cărora au fost aplicate pedepse fizice pentru disciplinare ajung să aibă un IQ (inteligență cognitivă) cu câteva puncte mai scăzut decât copiii care nu au fost loviți (potrivit lui Murray Straus și Mallie Paschall). Inclusiv studiile neurologice au demonstrat că micuții care au suferit pedepse corporale severe au „mai puțină materie cenușie” (sinapse), în comparație cu ceilalți copii.

Creierul funcționează cel mai bine atunci când copilul crește într-un mediu armonios, când acesta experimentează emoții plăcute, când adultul care îl îngrijește dă sens celor ce vede copilul în mediul lui, îl încurajează să exploreze, să se exprime.

Ce se întâmplă atunci când, în loc de explicații, primești o palmă? Ce emoții experimentează copilul? Cu siguranță, nu sunt emoții de bucurie. Cercetătorii (Pope, Smith şi Rhodewalt, 1990) au demonstrat că experimentarea repetată a furiei şi fricii conduce în timp nu doar la încetinirea dezvoltării cognitive, ci și la efecte asupra sănătăţii fizice (boli cardiovasculare, diabet, ulcer etc.). Copiii mici sunt expuși unor riscuri mai mari, deoarece creierul lor se află în plin stadiu de dezvoltare.

Atunci când aplicăm pedepse corporale sau „statul la colț”, „du-te în camera ta”, „scăunelul”, copilul înțelege doar că l-a supărat pe adult prin ceea ce a făcut sau a spus, dar nu înțelege de ce și, mai mult decât atât, nu știe cum ar putea să facă altfel.

Deși pe termen scurt o palmă l-a făcut să se „cumințească”, pe termen lung bătaia vine „la pachet” cu costuri majore pentru copii:

  • inteligență cognitivă scăzută, somatizări și îmbolnăviri,
  • comportament obedient (copil ascultător care nu ia decizii și nu cere nimic pentru el),
  • comportament evitant (spune minciuni, manipulează părinții)
  • comportament deviant (lovește, strică, fură) etc.

Poate rezolva bătaia ceea ce alte metode de disciplinare nu au rezolvat? Merită oare 5 minute de liniște consecințele descrise mai sus?

Sursa: suntparinte.md