Știi un caz de abuz?

Eşti într-o situaţie dificilă? Ai nevoie de ajutor, de o persoană de încredere? Sau poate un prieten, un cunoscut de-al tău are nevoie de ajutor?

Donează!

Nu ezita să ajuţi pe cineva. Donaţiile tale pot face un bine celor care au nevoie de ajutor. Donaţiile pot fi făcute în MDL sau EURO la conturile respective.

Construirea unui mesaj la persoana întâi

Înainte de a vă exprima sentimentele de nemulţumire faţă de copil, gândiţi-vă la următorul lucru: de obicei, ceea ce vă deranjează sunt consecinţele unui comportament asupra dumneavoastră şi nu comportamentul copilului în sine – mai precis, cum afectează acesta nevoile şi drepturile proprii. În cazul în care comportamentul copilului produce consecinţe dorite, este foarte probabil să nu vă deranjeze acest comportament. Mai jos vă prezentăm un exemplu:

Sunteţi în bucătărie şi pregătiţi cina. Copiii sunt preocupaţi să se joace în celălalt colţ al casei, râzând şi distrându-se de minune. Zgomotul pe care îl fac nu vă deranjează. La un moment dat sună telefonul. Acum comportamentul lor interferează cu propriile nevoi, vă simţiţi nemulţumit, deoarece nu puteţi auzi ce spune cealaltă persoană la telefon.

Ce vă deranjează în acest caz: comportamentul copiilor (faptul că se joacă zgomotos) sau consecinţele acestui comportament asupra dumneavoastră (nu auziţi ce vorbeşte cel de la capătul firului)?

Desigur, ceea ce vă face să vă simţiţi frustrat sunt consecinţele comportamentului copiilor asupra dumneavoastră. Aşadar, când le spuneţi copiilor ce simţiţi în legătură cu comportamentul lor, ei trebuie să ştie că sentimentele pe care le aveţi sunt un răspuns la consecinţele comportamentului lor şi nu la comportamentul lor în sine: „Dacă este aşa mare gălăgie, îmi este greu să aud ce-mi spune Maria la telefon”.

Etape în construirea unui mesaj la persoana întâi:

  • Descrieţi comportamentul care interferează cu activităţile dumneavoastră; (doar descrieţi-l şi nu învinovăţiţi pe nimeni pentru el) „Când întârzii la şcoală şi nu vii acasă…”
  • Exprimaţi-vă sentimentele în legătură cu consecinţele comportamentului asupra dumneavoastră:„… mă îngrijorez că ţi s-a întâmplat ceva…”
  • Descrieţi consecinţele: „…pentru că nu ştiu unde eşti”.

El ar trebui să cuprindă următoarele elemente:

  • Când … (descrieţi comportamentul)
  • Mă simt… (descrieţi sentimentul)
  • Din cauză că … (descrieţi consecinţele).

Dacă vom aplica această procedură la exemplul anterior, afirmaţia poate fi formulată astfel: „Când întârzii de la şcoală, mă îngrijorez că ţi s-a întâmplat ceva, pentru că nu ştiu unde eşti”. Accentuaţi cuvintele „pentru că”, astfel încât copilul să ştie că sentimentele exprimate sunt legate de consecinţe şi nu de comportament în sine.

Nu este obligatoriu să folosim toate părţile în construirea unui astfel de mesaj. De exemplu, uneori putem exclude descrierea sentimentelor. Exemplul în care părintele încearcă să vorbească la telefon conţine un mesaj la persoana întâi ce descrie doar comportamentul copilului şi consecinţele acestuia asupra lui. Vă prezentăm şi alte exemple: „Nu pot auzi televizorul când este atâta zgomot”„Nu pot aspira covorul când sunt atâtea jucării împrăştiate prin toată camera.”

Construirea unui mesaj la persoana întâi depinde de situaţie. Cel mai important lucru pe care trebuie să îl ştiţi despre mesajele la persoana întâi este că ele se centrează pe dumneavoastră (nu sunt focalizate pe copil) şi nu aruncă vina pe nimeni.

Atunci când exprimaţi aceste mesaje, comunicaţi copilului – verbal şi nonverbal – că are valoare şi îl respectaţi.

Tipul de comunicare despre care vorbim este specific unei relaţii în care copilul se simte respectat. Aceasta depinde de o bună sincronizare în ceea ce doriţi să comunicaţi dumneavoastră şi ceea ce vrea să comunice copilul. Dacă vreţi să îmbunătăţiţi relaţia cu copilul, găsiţi-vă timp pentru o conversaţie prietenească. Cel mai bine este să evitaţi să comunicaţi cu copilul în timpul unor conflicte sau dispute. În aceste momente este de preferat să vă retrageţi din conflict, menţinând respectul faţă de copil. Atitudinea de respect din timpul conflictelor face posibilă redeschiderea ulterioară a discuţiilor.

După cum s-a văzut în acest capitol, nu putem vorbi despre disciplinare fără a aborda anumite aspecte referitoare la comunicare. Acesta constituie un prim pas în menţinerea unei relaţii adecvate cu copilul, care să-i permită să fie receptiv la intervenţiile făcute de către părinte.

Sursa: www.scribd.com